13:32
Pagina de folos
Termenul de BISERICA are doua intelesuri:
1. Acela de adunare a
credinciosilor care cred si il marturisesc pe Domnul Iisus Hristos; toti
crestinii botezati in numele Sfintei Treimi formeaza Biserica despre care spune
Sf. Ap. Pavel ca este trupul lui Hristos.
2. Acela de locas de inchinare in
care credinciosii se aduna pentru a se ruga lui Dumnezeu si unde se savarsesc
sfintele slujbe.
In Vechiul Testament patriarhii ridicau altare peste care
turnau untdelemn ca semn de sfintire. Proorocul Moise a ridicat Cortul
Marturiei in care se pastra Sfantul Chivot si Tablele Legii.
Imparatii David si Solomon, fiul
sau au ridicat Templul din Ierusalim in care S-a rugat Insusi Mantuitorul
Hristos. Mantuitorul obisnuia sa se roage si sa predice si in sinagogile
evreiesti.
Dupa Inviere, crestinii se adunau
spre a savarsi Sfanta Liturghie in case particulare. In primele doua secole,
crestinii si-au ridicat locasuri proprii de inchinare, insa datorita
persecutiilor multe dintre ele au fost distruse. Primul care a dezlănţuit
persecuţiile a fost împăratul Deciu, în jurul anului 250. Apoi a urmat
Valerian, Galerius, Aurelian ş.a.m.d. In timpul acestor persecutii cu siguranta
au fost distruse si cartile de cult folosite in acele perioade dar si multe
documente. De aceea, crestinii se adunau pentru savarsirea Sfintei Liturghii in
pesteri si catacombe unde erau inmormantati martirii/mucenicii. Astfel,
altarele crestinilor erau mormintele martirilor. Astazi, la sfintirea unei
biserici se pun sfinte moaste de martir in piciorul sfintei mese.
Din secolul al IV lea, Imparatul
Constantin cel Mare da libertate crestinilor prin celebrul Edict de la Milano
din anul 313. Persecutiile au incetat, crestinilor li s-au inapoiat averile
confiscate, au fost eliberati din inchisori, au fost primiti in functii inalte
in stat. Cu toate acestea, după 313 au
mai fost persecuţii dar razlete, în timpul lui Liciniu (308-324) si Iulian
Apostatul (361-363). Se spune că la Sinodul I Ecumenic din 325, convocat de
împăratul Constantin, erau prezenţi foarte mulţi oameni care trecuseră prin
persecuţii; unii aveau un ochi scos, alţii aveau cicatrice în obraz, alţii
aveau câte un genunchi anchilozat pentru rănile suferite.
De acum inainte, ei isi pot
construi in libertate locasuri de inchinare. Insisi imparatii Constantin cel
Mare si mama sa Elena construiesc biserici crestine in marile orase: Ierusalim
(peste Sfantul Mormant), Betleem (peste locul nasterii lui Hristos),
Constantinopol (noua capitala a Imperiului Bizantin, oras construit de
Imparatul Constantin cel Mare), Roma (vechea capitala a imperiului), etc.
Puteti descarca textul de mai sus de aici:
Posted in: 
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu