12:38
Pagina de folos
Schita tablei
Hinduismul – mileniul II î.Hr.,
Localizare: India, Sry Lanka,
Indonezia, Insula Bali, Malaysia, Singapore, Madagascar, Africa de Sud,
Caraibe, etc.
Organizarea sociala – în caste
sociale
1.
Brahmanii
-
Castă însărcinată cu cultura;
-
Aveau exclusivitatea cuvântului
sacru;
-
Organizau viața religioasă,
sărbătorile;
-
Alcătuiau tratate de medicină,
arhitectură, astronomie, poezie, muzică, dans și teatru;
-
Ocazional erau astrologi și
psihologi pentru familie;
-
Azi sunt profesori, învățători,
ziariști, agenți de voiaj, editori și oameni politici.
2.
Regii şi războinicii (kshatriya)
-
Se ocupau cu menținerea ordinii în
țară
3.
Negustorii, agricultorii şi crescătorii de vite (vaisyas)
-
Erau țăranii din India
Primele 3 clase
sunt considerate „pure”, prezența lor în temple fiind acceptată.
4.
Servitorii (sudras)
Cei aflaţi în afara
sistemului de caste erau numiţi paria
(pauchamas). Paria era socotit oricine face o meserie care îl pune în
contact cu materii impure: prelucrarea pieilor de animale, adunarea de
excremente, gunoaie, etc.
Doar reîncarnarea
putea face trecerea de la o castă la alta.
Zeităţi
-
mai multe divinităţi guvernează universul,
împărţindu-l în zone de influenţă
-
Agni -
Zeul focului şi al căminului familial. La fiecare ceremonie importantă de
familie, naştere, iniţiere, căsătorie, zeul Agni este invocat şi venerat
oferindu-i-se ofrande.
-
zei legaţi de cosmos: Vântul (Vayu), Soarele (Suraya), Luna (Chandra - masc).
-
zei care au avut funcţii războinice, precum Indra, care antrena triburile ariene în
cucerirea ţărilor invadate şi care, un timp, a fost venerat mai presus de toţi
zeii.
-
zeu suprem Prajapati,
„stăpânul fiinţelor vii” sau Brahma, „cuvânt sacru” personificat
-
Principalii zei: Brahma (Zeul creator), Vishnu (zeul ocrotitor), Shiva (zeul
distrugator)
Locaşuri de cult
-
Templul
-
Altarul din propria casa
Fisa de lectura:
Casta
Nu este uşor a ne face o idee
exactă despre caste. Limbile indiene (peste 800 de dialecte), cum ar fi hindi,
folosesc două cuvinte pentru castă: varna
sau culoare şi jati sau familie. Jati sunt cele care constituie casta
veritabilă. Sunt familii, în sensul foarte larg al cuvântului sau grupuri de
familii care au ceva în comun, nu neapărat aceeaşi origine, poate fi şi aceeaşi
meserie sau altceva... Acest ceva în comun, care ţine de apartenenţa la un grup
recunoscut, va fi apărat de ele, închizându-se în ele însele şi excluzându-le
pe celelate, practicând endogamia, adică căsătoria în interiorul grupului şi
refuzând să se compromită prin alianţe în exterior. Cea mai mare parte a
indienilor nu cunosc castele din alte regiuni, analoge cu ale lor şi nu sunt
familiarizaţi decât cu cele pe care le întâlnesc în satele lor sau în
împrejurimi.
Cu rare excepţii, singurul mod de a
aparţine unei caste este de a te naşte din părinţi membri ai acestei caste şi o
persoană rămâne membră a castei respective pentru toată viaţa.
Un sat tipic din India cuprinde
familii aparţinând mai multor caste, care nu se amestecă, dar sunt
interdependente, fiindcă aceste caste au nevoie unele de celelalte pentru a
trăi, a exista, pentru a fi reprezentate pe plan religios, administrativ,
cultural...
1.
Prima
mare clasă este cea a brahmanilor, o castă însărcinată cu cultura. Odinioară,
brahmanii aveau exclusivitatea cuvântului sacru. Ei învăţau şi cunoşteau
formulele care trebuiau rostite la ceremoniile religioase, în locurile
amenajate pentru cult. Erau chemaţi la persoane particulare. Învăţau totul
oral. Erau clerici, se interesau de aspectele cunoaşterii din vremea lor,
organizau viaţa religioasă şi sărbătorile, alcătuiau tratate de medicină sau de
arhitectură, de astronomie, de poezie, de muzică, de dans şi de teatru. Erau
ocazional astrologi şi psihologi pentru familii, hotărând pentru regi
perioadele favorabile sau defavorabile ale marilor demersuri regale şi pentru
familii, perioadele potrivite pentru căsătorii, iniţieri, funeralii, etc. Castele
de brahmani, cel mai bine organizate se menţin şi astăzi fără schimbări
importante, numai că s-au reconvertit în profesori universitari, învăţători,
ziarişti, agenţi de voiaj, editori şi oameni politici. Numai ei, ei singuri,
sunt abilitaţi să slujească divinităţile majore reprezentate în marile temple,
să prezideze ceremoniile religiose de căsătorii, să oficieze în familii, etc.
În principiu, în fiecare sat indian se găsesc câţiva brahmani care joacă rolul
de preoţi sau oficianţi sau unul dintre rolurile enumerate mai sus.
2.
Cea
de-a doua mare clasă socială sau varna este cea a „războinicilor” sau
Kshatriya. Odinioară ei se ocupau cu menţinerea ordinii în ţară. Aceştia erau
regii, radjahii (regi) şi maharadjahii, căpeteniile de armate. Astăzi, nu sunt
uşor de identificat, deoarece chiar printre cei ce au deţinut putere politică
sau militară, se află oameni de provenienţă inferioară care au devenit radjahi
sau maharadjahi, pentru că regiunea în care se aflau la rezervase o putere
politică analogă cu cea a unui rege sau a unui împărat.
3.
Cea de-a treia mare clasă socială este cea a
negustorilor, a crescătorilor de vite şi a agricultorilor, adică a tuturor
celor a căror menire este de a face să dea roade bunurile acestei lumi şi care
era împărţită în clanuri diverse. De aici şi denumirea de vaishyas. Marea masă
a ţăranilor din India sunt vaishayas. Ghandi făcea parte din casta „a treia”:
numele său înseamnă „parfumier”. Familia lui s-a lansat în politică punându-se
în slujba guvernatorului local.
Aceste prime trei clase sunt considerate
nobile sau „pure”, prezenţa lor în temple fiind acceptată, întrucât nu
întinează.
4.
Din sistemul de caste face parte şi a patra
clasă socială, cea a servitorilor sau shudras care-i grupează pe cei care
slujesc primele trei clase. Aceştia sunt subalterni. Paria sunt în afara
sistemului: este paria oricine face o meserie care îl pune în contact cu
materii impure: prelucrarea pieilor de animale, adunarea de excremente,
gunoaie, etc, care implică impuritate permanentă pentru lucrător şi familia sa.
Este amintit cazul acelor paria care sunt cu adevărat excluşi ai societăţii
indiene şi care nu pot niciodată, de exemplu, să traverseze liberi centrul propriului lor sat.
Consecinţa punerii în aplicare a
regulilor castei este respingerea anumitor indivizi de către propria lor castă:
provizorie sau definitivă. Iata câteva
exemple:
- Gandhi a fost excomunicat provizoriu de casta
sa pentru că a plecat în Anglia, sfidând astfel interdicţia de a traversa
marea.
- Rabindranah Tagore, poetul bengali
care a obţinut premiul Nobel pentru literatură era dintr-o familie princiară
care pretindea că este de descendenţă brahamanică, dar în urma unor
compromisuri cu mediul musulman care nu au fost compensate niciodată cu rituri
de purificare, nu era considerat ca fiind „de familie pură” de către hinduşii
castei.
- Se întâmplă ca familiile rămase în
India ale hinduşilor sau hinduselor plecaţi în Occident să considere că aceştia
s-au auto exclus din familie prin legături matrimoniale cu străini.
Etapele clasice din viaţa unui hindus brahman
Maestru de casă –
principala etapă a vieţii sale. El îşi îndeplineşte cel mai bine Karma, la care
l-au predestinat faptele anterioare. În calitate de cap de familie, mai ales
dacă este brahman, ştie exacte ce trebuie să facă, care sunt actele religioase şi
profane pe care trebuie să le săvârşească: să cinstească zeii familiei şi ai
castei, să facă pomene, să fie ospitalier, să asigure prin munca sa traiul
familiei, etc.
Formarea – precedă etapa
mai sus amintită. Începea la vârsta de 10-12 ani, prin iniţiere, adică
introducerea în comunitatea adulţilor. Este evorba despre
a. Ghidarea care este
oferită tânărului de un maestru (guru), iniţiere în desluşirea scrierilor
vedice.
b. Ascetismul –
despovărat de grijile pentru copiii săi deveniţi adulţi, brahmanul se retrăgea
în pădurile de la marginea satului. Uneori acest lucru putea fi împins chiar
mai departe, hindusul putând să plece pe drumuri, fără să aibă un foc şi un loc
al lui, consacrându-se căutării fericirii sprituale ca o prefigurare a
celeilate lumi.
Intrarea în starea de viaţă a
stăpânului casei se face prin ritul căsătoriei, care se
realizează, de regulă, în cadrul castei. Aproape întotdeauna, căsătoria este
aranjată de familiile celor doi tineri, independent de voinţa lor; căsătoria
este o îndatorire, dragostea vine după aceea. Cele mai multe căsătorii sunt
trainice şi fericite. Ceremonia căsătoriei se realizează în familie şi nu în
temple. Un brahman oficiant vine să rostească rugăciuni şi să vegehze asupra
desfăşurării ceremoniei. El le aminteşte mirilor ce îndatoriri au. Totul se
termină cu un ospăţ.
Ritul iniţierii. Băiatul
care face parte din una din primele trei caste este iniţiat în practica jertfei
casnice: tatăl sau un brahman îi arată cum să aducă jertfe zeilor – şi în
practica rugăciunii zilnice faţă de Soare. Băiatul îşi schimbă atunci statutul
social şi devine membru cu drepturi depline al societăţii hinduse. Este ca o
nouă naştere.
Riturile naşterii se
practică la câteva zile după eveniment. Tatăl alege şi impune numele copilului.
Apoi se oficiază un rit cu apă , considerat benefic şi dătător de viaţă lungă:
apa este vărsată în jet continuu peste corpul copilului, în timp ce se rosteşte
un imn adecvat , demunit imnul de viaţă lungă.
Funeraliile se oficiau în
locuri adecvate, dar niciodată în temple sau în locuri sfinte, deoarece
contactul cu cadavrele produce impuritate; fiecare sta îşi stabileşte locurile
de incinerare, cel mai frecvent pe lângă râuri sau fluvii. Cadavrul este
înfăşurat în giulgiu alb şi aşezat pe un rug înalt. Fiul cel mare sau un lat
mebru al familiei sau al castei, oficiază ceremonia.
Fisa de lectura este un extras de aici: http://bucatidincarti.blogspot.ro/2011/05/hinduismul.html
Posted in: 
