duminică, 18 septembrie 2016

Adorarea lui Dumnezeu - clasa a 9 a


Ce intelegem prin termenul “adorare”? 
Prin "adorare" intelegem o iubire foarte puternica. Cand spunem "te adorm" transmitem mesajul ca "suntem fascinati de persoana cealalta, ea constituie totul pentru noi, e o fiinta exceptionala, o iubim atat de mult incat nu putem expune practic in cuvinte sentimentele atat de profunde pe care i le purtam". 

Asadar, "adorarea" este o iubire desavarsita, absoluta. Aceasta iubire absoluta se cuvine sa o oferim doar lui Dumnezeu. Prin urmare, este gresit sa spui unui om ca il adori. Poti sa il iubesti, dar nu sa il adori.

Dar oare, eu , tu, tu, tu, noi toti putem sa spunem in acest moment ca il adoram pe Dumnezeu? Il iubim pe Dumnezeu atat de mult?

Poate iubirea noastra nu este atat de puternica. Ne aflam pe o treapta mai de jos, insa ravnim sa ajungem la iubirea deplina, desavarsita. Cel ce ajunge sa traiasca aceasta iubire desavarsita, a ajuns la desavarsire. Acesta este idealul crestin. 

Observam ca de la treapta noastra pana la treapta iubirii desavarsite  sunt mai multe trepte de urcat. Nu este imposibil! Cu totii suntem chemati la desavarsire! "Fiti dar voi desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este" ne indemna Mantuitorul!

Cum ajungem acolo? 

In timp, cu rabdare si cu ravna!

Vom asemana relatia omului cu Dumnezeu, cu relatia dintre doi prieteni. Prietenia este o stare de iubire. Aveti prieteni? Cum ati ajuns prieteni? Ati ajuns dintr-o data?

NU! Treptat! Totul a inceput cu un simplu dialog. In timp, ati observat ca aveti lucruri in comun, ca va completati, ca va face placere sa comunicati. Timpul nu v-a ajuns pentru comunicare. De aceea, mai discutati la telefon, pe facebook sau alte mijloace de comunicare. La fel este si in relatia omului cu Dumnezeu. Sfintii Parinti spun asa: "Omul vorbeste cu Dumnezeu prin rugaciune, iar Dumnezeu vorbeste omului prin Sfanta Scriptura, in special prin Noul Testament". Fireste, Dumnezeu gaseste si alte moduri prin care comunica cu noi: prin sfatul duhovnicului, prin omul potrivit la locul potrivit, printr-un glas launtric pe care il numim si constiinta, etc.

Iisus a zis: “Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine!” (Matei 10, 37).

Ce a vrut Iisus sa spuna prin aceste cuvinte? Opreste oare Dumnezeu iubirea parintilor sau a semenilor? Nicidecum! Iisus ne indeamna sa punem mai presus de iubirea pe care o purtam pentru ceilalti, iubirea lui Dumnezeu. Pentru a intelege mai bine, iata alte cuvinte:

"Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim poruncile." (1 Ioan 5, 3) 
"Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubeşte." (Ioan 14, 21)

Va dau un exemplu: Sa spunem ca te indeamna prietenul tau cel mai bun sa furi ceva pentru el. Tu ii vei spune: "Legea lui Dumnezeu zice asa: Sa nu furi! Prin urmare, nu pot sa fac ceea ce imi ceri". In acest caz ai pus iubirea de Dumnezeu manifestata prin pazirea poruncilor, mai presus de iubirea aproapelui. Altfel, poti ajunge sa calci in picioare mereu poruncile divine de dragul celorlalti.

Modelul iubirii este oferit de Dumnezeu Insusi:
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan,  3,15).

Iubirea presupune jertfa!

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a facut un lucru colosal pentru noi: S-a jertfit si a murit pentru noi! Te-ai gandit vreodata ca cineva a murit pentru tine? A murit pentru cei de ieri, pentru cei de azi si pentru urmasii de maine? Da! Cineva a murit pentru mine! Hristos! Si eu ce fac pentru El? Cum imi arat recunostinta fata de El, fata de jertfa Lui? Cum ii demonstrez ca apreciez ceea ce a facut pentru mine, cum ii arat ca eu cred in El si il iubesc? El S-a jertfit pentru noi si noi ar trebui sa jertfim ceva pentru El.

Ce putem jertfi?

Jertfim din timpul nostru! Seara inainte de culcare, in loc sa ne rezumam la un Tatal nostru spus in fuga, jertfim 30 de minute din viata noastra sa facem un acatist sau un paraclis sau rugaciunile de seara. Renunt la emisiunea preferata sau filmul preferat pentru Hristos si castig timp. Multe persoane mi-au spus ca seara fac doar Tatal nostru si casca mereu. Ma intrebau de ce casca? Casca pentru ca nu se roaga cum trebuie si nu au exercitiul rugaciunii. Diavolul cauta sa le fure si putina rugaciune pe care o fac. Sa nu imi ziceti ca in timp ce cascati nu va fuge gandul in alta parte! Daca cineva v-ar zice o propozitie si ar casca mereu in acest timp, ati intelege ce vrea sa zica acel om? Oare Dumnezeu intelege ceva din cascatul nostru?

Unele persoane mi-au zis ca nu au timp seara sa se roage. Muncesc in cursul zilei prea mult si sunt prea obosite seara. Dumnezeu vede lucrul acesta! Dar tot poti face ceva pentru EL! Dimineata cand pleci la servici sau la scoala, in loc sa iti pui castile in urechi sau sa deschizi casetofonul masinii, te rogi cum poti cu propriile tale cuvinte: "Doamne iti multumesc pentru ca mi-ai mai dat inca o zi de viata, ca am trecut timpul noptii cu bine! Doamne ajuta-ma si azi, ocroteste-ma de rele! Slava Tie pentru toate!" sau poti spune rugaciunea mintii: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa". La fel poti sa te rogi si la servici sau la scoala, si cand te intorci acasa! Aducerea aminte de Dumnezeu naste rugaciune! Pana si un simplu "Doamne ajuta" este o rugaciune!

Sf. Apostol Pavel ne indemna: "Rugati-va neincetat" (I Tesaloniceni 5,17). Noi nu putem sa ne rugam neincetat dar putem sa transformam viata noastra intr-o rugaciune prin felul cum am prezentat mai sus.

Mai jertfim din timpul nostru duminica mergand la biserica la Sf. Liturghie. Nu mai dormi pana la 11-12 duminica, ci te trezesti la un 9-9.30 pentru ca la ora 10.00-10.30 sa fii la biserica din coltul strazii la Sf. Liturghie la intalnirea cu Hristos.

Iubirea parinteasca este o iubire jertfelnica, este o iubire fireasca. La fel si iubirea fiului fata de parintele sau. Este o iubire care te implineste, care te hraneste.


„Credinta fara fapte este moarta!” (Iacov 2, 20)

Degeaba multi crestini se lauda cu o credinta care ar fi undeva ascunsa in sufletul lor! Oameni spun: "Eu sunt credincios in felul meu. Am credinta in inima mea! Il iubesc pe Dumnezeu."
Bun, dar pe ce se sprijina cuvintele tale? Cum demonstrezi ca intr-adevar crezi in Dumnezeu si il iubesti?
Sf. Ap. Iacob spunea in epistola sa: "Credinta fara fapte este moarta!". Deci faptele demonstreaza daca credinta ta este vie si lucratoare sau nu.

“Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăște, mincinos este.” (1 Ioan 4, 20).
“Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire”. (I Ioan 4, 8)

Sarcina noastra nu este sa cautam iubirea ci sa cautam si sa gasim toate BARIERELE pe care le-am construit in NOI impotriva ei.

O perspectiva foarte frumoasa asupra IUBIRII o gasiti aici prezentata de parintele Serafim Ioan Crucianu de la manastirea Magina. Documentul in format pdf il gasiti aici. Poate fi folosit si ca fisa de lectura.

Puteti prelua si idei interesante din conferinta de mai jos:


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Design by Wordpress Theme | Bloggerized by Free Blogger Templates | Best Buy Printable Coupons