Biblia sau Sfanta Scriptura in format word, online si tiparita

O puteti descarca in format word de aici: sf-scriptura PDF sf-scriptura. Acest format il am inca din vremea cand eram elev la Seminarul Teologic din Suceava. El a fost scris si oferit elevilor de catre parintele profesor Adrian N. Iftimiu.

O puteti gasi online aici: http://www.bibliaortodoxa.ro/

Exista si o aplicatie pentru telefon si tableta foarte interesanta pe care eu o utilizez. E foarte practica. Iti poti adauga si notite. Aplicati o puteti descarca de aici: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.vistig.soft.biblia&hl=ro

O puteti comanda in format tiparit simplu de aici. Daca va permiteti, mai exista si traducerea Bibliei realizata de Mitropolitul Bartolomeu Anania care contine foarte multe comentarii deosebit de interesante pe margini. Sunt 8 volume pe care le puteti gasi aici.

Deasemenea, trebuie sa cunoastem care este diferenta dintre o Biblie Ortodoxa si una Neoprotestanta! De aceea va recomand sa urmariti acest video:

Read more »

Posted in: Biblia ortodoxa,Carti,Materiale didactice,Materiale Video,Sfanta Scriptura

Jertfa euharistica si iubire jertfelnica, clasa a 11 a

Aceasta tema poate fi predata in doua lectii distincte: in prima lectie se va vorbi despre istoria Sfintei Liturghii, lectia pe care o propun mai jos si o alta lectie de dezbatere pe tema iubirii jertfelnice.

Lectia propriuzisa:

Sfanta Liturghie a fost savarsita pentru prima oara de Mantuitorul Iisus Hristos la Cina cea de taina:

„Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;

Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.

Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.

Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi”.  (Luca 22, 17 – 20)

Indemnul  Manuitorului catre ucenicii sai a fost unul clar: „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.” Luca 22, 19. Dupa moartea si invierea Sa, Iisus intra in casa la ucenicii Sai prin usile incuiate. Ei erau adunati acolo de frica iudeilor savarsind Cina cea de taina asa cum ii invatase Iisus.

„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!

Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.

Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;

Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20, 19 – 23)

Si in randuiala Liturghiei de astazi s-au pastrat cuvinte asemanatoare celor spuse de Iisus mai sus. Astfel preotul (iar prin preot Hristos) binecuvinteaza credinciosii „Pace tuturor!”. Credinciosii sunt indemnati apoi sa isi plece capetele inaintea lui Hristos: „Capetele voastre Domnului sa le plecati!” In acest timp, preotul citeste in taina o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu să  Își întindă mâna Sa cea nevăzută din sfânt locașul Său și să ne binecuvinteze, să ne ierte păcatele noastre și din multa Sa milostivire și nemăsurata iubire de oameni, să ne dăruiască bunătățile Sale.

La sfarsitul Sfintei Liturghii preotul binecuvinteaza credinciosii: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos (adica harul Sfantului Duh) si dragostea lui Dumnezeu Tatal sa fie cu voi cu toti!”

Dupa inaltarea la cer a Mantuitorului ucenicii si urmasii lor au continuat savarsirea acestei cine de taina.

"staruiau în învatatura apostolilor (Lecturi din Noul si Vechiul Testament si Predici) si în împartasire, în frângerea pâinii si în rugaciuni" (Faptele Apostolilor 2, 42)

Aceasta Cina nu s-a numit dintru inceput Sfanta Liturghie. Primele nume atribuite au fost Sfanta Euharistie, Sfanta Cuminecatura.

În Biserica primarã la Sfânta Liturghie se utilizau pâini dospite dintre cele folosite în mod curent în alimentatie. Era necesar sã se sfinteascã mai multe pâini întregi deoarece, dupã cum se stie, cei ce participau la Sfânta Liturghie se si împãrtãseau, primind cu totii, clerici si laici, Sfântul Trup în mânã si sorbind Sfântul Sânge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor consta în pâine obisnuitã, din uzul curent. Pâinile care nu se foloseau la Sfânta Jertfã erau destinate ajutorãrii sãracilor.

Din sec. VIII întâlnim prescura. Cu timpul, numãrul celor ce se împãrtãseau a scãzut. Pe de altã parte, datoritã abuzurilor si profanãrilor la care se putea ajunge prin primirea în mânã a Sfântului Trup al Domnului, s-a introdus, în secolul VII d.H., împãrtãsirea laicilor cu lingurita, de cãtre preot, cu Sfintele Taine în cantitãti, fireste, mai mici. Toate acestea au fãcut ca si cantitatea de pâine necesarã la Proscomidie sã scadã. S-a ajuns astfel ca pentru Sfânta Jertfã sã fie suficientã o singurã pâine, iar mai apoi numai o parte din pâine. Aceastã pâine a început sã aibã o formã si o mãrime specialã, dupã sec. VIII fiind desemnatã cu denumirea de prescurã. Totusi, pânã astãzi, în caz de lipsã a prescurilor, se poate folosi pâine obisnuitã pe care preotul va însemna cu copia semnul crucii în locul pecetii. (Curs p. 16)

Vinul pe care l-a folosit Mantuitorul la Cina cea de Taina a fost un vin rosu, obtinut prin stoarcere usoara (fara zdrobirea samburilor) a strugurilor potrivit principiului "cu cât sunt strugurii sunt storsi mai putin, cu atât vinul este mai bun". Cel mai apreciat vin era obtinut din mustul scurs prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva. În ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascalã era utilizat vinul rosu care, de altfel, era vinul cel mai rãspândit, în antichitate, în Palestina ca si în Grecia.  În vechime vinul era bãut neamestecat cu apã, dar, în perioada elenisticã, sub influenta greceascã, se generalizeazã consumul vinului diluat cu apã.

La Cina cea de Tainã Mântuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale fãcând gesturile traditionale ale capului de familie evreu dar dându-le un înţeles cu totul nou identificând pâinea cu Trupul Sãu si vinul cu Sângele Sãu pe care îl va vãrsa pe Cruce pentru Mântuirea lumii. El a binecuvântat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce, amestecat cu apã.

Sfânta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tainã, Biserica a cãutat sã utilizeze acelasi tip de vin pe care l-a folosit si Mântuitorul. Ca urmare, de la început, a fost preferat pentru Sfânta Liturghie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu apã în timpul pregãtirii darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie se adaugã cel simbolic în sensul cã acest vin este un simbol mult mai potrivit pentru sângele Mântuitorului.

In privinta impartasirii credinciosilor cu Trupul si Sangele Sau, Iisus a spus:

„Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată”. Ioan 6, 35

„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”. Ioan 6, 51

„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.

Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.

Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.

Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.

Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac”. Ioan 6, 53 - 58

Mesajul este clar: cine doreste sa se mantuiasca (sa dobandeasca viata vesnica) trebuie sa traiasca in comuniune cu Hristos prin Sfanta Impartasanie! Din aceasta cauza crestinii primelor veacuri se impartaseau la fiecare Liturghie duminicala. Euharistia li se trimitea si celor absenti prin diaconi. Cine nu se impartasea 3 duminici la rand era exclus din comunitate. Participarea la Liturghie era insotita inevitabil si de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. La inceput liturghiile se faceau doar duminica, insa din secolul III ele ajung sa se oficieze de 3-4 ori pe saptamana si ulterior zilnic (pentru a contracara sacrificiile pagane). Inmultirea Liturghiilor presupunea si impartasirea zilnica a credinciosilor.

Tertulian (sec. II) scria: «Creştinii ating în fiecare zi trupul Domnului». Sfântul Ciprian al Cartaginei (sec. III) constata: «Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave»

Incepand cu anul 250 incep marile persecutii impotriva crestinilor. Din acest moment, crestinii incep sa se adune in pesteri si in crapaturile pamantului, in ascuns si in special noaptea pentru a savarsi Liturghia si a se impartasi cu Sfintele Taine. Unii crestini luau chiar acasa Sfanta Euharistie pentru a se impartasi in caz de necesitate (arestare, persecutie, calatorie, boala).

Secolul IV marcheaza o noua era. Crestinii sunt liberi. Foarte multi pagani dupa o sumara catehizare devin crestini. Acestia nu vor avea insa aceeasi evlavie si credinta ca cea a primilor crestini. Ei vor duce o viata spirituala mai relaxata si deficitara. Astfel, cu toate ca s-au inmultit numarul Liturghiilor, a scazut drastic numarul credinciosilor care se impartasesc la Sfanta Liturghie. Impartasirile erau ocazionale, doar la marile sarbatori sau chiar o singura data pe an de Pasti. Din aceasta cauza Biserica reactioneaza si impune exigente ascetice stricte pentru cuminecare. Doar monahii se mai impartaseau des si crestinii ravnitori.

In secolul V, atat in Rasarit cat si in Apus existau crestini care unii se impartaseau des (zilnic sau de 4 ori pe saptamana – cei ravnitori) si crestini care se impartaseau la sfarsitul celor 3-4 posturi de peste an (cei mai putin ravnitori).

Cu trecerea timpului tot mai mult se inradacina impartasirea rara. Din aceasta cauza conciliile occidentale din secolele VI – IX au incercat sa impuna laicilor macar cuminecarea de 3 ori pe an. Cu toate acestea, abia se mai mentinea impartasirea credinciosilor de Pasti. Din aceasta cauza, Conciliul Lateran IV din 1215 ii ameninta cu excomunicarea si neinmormantarea pe crestinii care nu se spovedesc si se impartasesc cel putin o data pe an. Impartasirea zilnica ramanea doar o obligatie a clericilor.

In secolul XIV Sfantul Grigorie Palama indemna credinciosii sa se impartaseasca macar duminica.

Incepand cu secolul XVII in Apus si cu sec XVIII si in Rasarit se incearca o renastere a vechiului obicei de impartasire deasa. In Rasarit au loc niste dispute foarte aprinse. Principalii sustinatori ai acestei reinvieri spirituale au fost Sfantul Neofit Kavsokalivitul (sec. XVIII) si Sfantul Nicodim Aghioritul (sec. XIX).

Surse bibliografice:

Impartasireacontinua cu Sfintele Taine, diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis, Sibiu, 2006

ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Liturgica/Florin%20Botezan%20-%20Explicarea%20Sfintei%20Liturghii.pdf

http://www.seminariasi.ro/teologice/despre-impartasirea-deasa

Tot materialul de mai sus il puteti descarca de aici:

WORD jerta-euharistica

PDF jerta-euharistica

In plus puteti descarca si schita tablei:

WORD jertfa-euharistica-schita-tablei

PDF jertfa-euharistica-schita-tablei

Read more »

Posted in: Clasa a 11 a,Jertfa euharistica si iubire jertfelnica,Prof. Iordachescu Constantin,Sfanta Liturghie,Spiritualitate şi viaţă creştină Clasa a 11 a

Proscomidia - Clasa a VII-a. Fișa V.2

Fișa se găsește aici: wimhttp://www.mediafire.com/file/b4r96fw87uas63b/proscomidia+fisa+2.wim

Fișierul se deschide cu 7zip, disponibil aici:http://www.7-zip.org/

S-ar putea să-ți mai placă:

 http://profuhrab.blogspot.ro/2016/02/proscomidia-fise-de-lucru-clasa-vii-a.html

http://profuhrab.blogspot.ro/2016/02/sfanta-liturghie-proscomidia-clasa-vii.html 

http://profuhrab.blogspot.ro/2016/02/sfanta-liturghie-material-pentru-clasa.html

Read more »

Posted in: Clasa a 7 a,Fise de lucru,Materiale didactice,Ora de religie,Proscomidia,Sfanta Liturghie

Învierea Fiului văduvei din Nain Fișă de lucru – clasa a II-a

Învierea Fiului văduvei din Nain

Fișă de lucru – clasa a II-a

Pagina este împărățită în două, asta înseamnă că pe o pagină avem două fișe. Fișa se poate folosi pentru clasa a II-a atunci când vorbim despre minuni. Lecția Minunile arată iubirea lui Dumnezeu față de om. De preferabil este ca elevii să-și lipească fișa în caietul lor, iar caietul să fie de biologie sau geografie, pentru a putea fi folosită pagina albă. Am observat că prinde mai bine această metodă.

Profesorul explică elevilor că Domnul Iisus în activitatea Sa a făcut multe fapte bune. Printre acestea se numără vindecarea unui om foarte bolnav (vindecarea slăbănogului), a prefăcut apa în vin, a înmulțit pâini și pești, a vindecat un om orb, a vindecat un om paralizat, a vindecat pe slujitorul uni soldat, a potolit furtuni pe mare, dar a înviat și oameni morți. Pe fiica lui Iair, pe fiul unei văduve din orașul Nain, pe prietenul Său, Lazar, iar în final, cea mai mare sărbătoare, propria Sa Înviere. Astăzi vom vorbi despre una din minunile lui Iisus și anume despre minunea învierii fiului văduvei din Nain.

Profesorul citește evanghelia care relatează această minune, Luca 7, 11-16, iar apoi îi roagă pe elevi să urmărească pe fișa de lucru imaginea care reprezintă învierea fiului văduvei din Nain, rezolvarea rebusului se va face doar după ce elevii au notat în caiețele câteva idei din lecție, dacă profesorul dorește notarea acestor idei.

Sugestii pentru un posibil dialog.

·         Într-o zi, Iisus, urmat de Apostoli și de o mare mulțime de oameni, ajuns în cetatea Nain.

·         Chiar atunci, pe unde din porțile cetății trece un grup de oameni foarte supărați. Ei duceau la cimitir unicul copil al unei mame văduve, care murise.

·         Ea plângea de durere pentru pierderea singurului ei fiu, în care își pusese toată nădejdea. Acum rămăsese fără nici un ajutor.

·         Când a ajuns în dreptul grupului de oameni și a văzut-o pe mamă plângând, lui Iisus i s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”.

„Și apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Și a zis «Tinere, ție îți zic, scoală-te!» Apoi s-a ridicat copilul mort și a început să vorbească iar Iisus l-a dat mamei sale. Deci frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând «Proroc mare S-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”».

Bibliografie:

1.      Chiagă, Preot prof. Adrian, Chiagă, Cristina, Să învățăm Religie. Culegere de jocuri și exerciții creștin-ortodoxe, clasele I-IV, ed. Andreas, București, 2013.

2.      Nechita, Pr. Dr. Vasile, Pârâială, Dumitru D., Pârâială, Bogdan-Dimitrie, Pârâială, Cristian-George, Caiet de religie – auxiliar pentru elevi – Clasa a II-a, ed. Euristica, Iași, 2008.

 Fișa se poate descărca de aici: http://www.mediafire.com/file/u04v8kckn9z92mf/fisa+fiu+vad+nain.zip

Read more »

Posted in: Clasa a 2 a,Dumnezeu este Tatăl nostru iubitor clasa a 2 a,Fise de lucru,Materiale didactice,Minunile arată iubirea lui Dumnezeu față de om,Profesor Hrab Alexandru

Monahismul - forma a spiritualitatii crestine, clasa a 9 a

Cuvantul  “monah” vinde de la grecescul  μοναχος— care înseamnă persoană singură/însingurată.

Monahismul este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei vieți conforme cu Evanghelia, urmărind unirea cu Mantuitorul Iisus Hristos.

Monahismul este un raspuns la indemnul Mantuitorului:

“Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48).

Modul prin care un om poate ajunge la desavarsire l-a aratat Iisus unui tanar bogat cu preocupari duhovnicesti:

“Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?

Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?

Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei  19, 16-21).

Primii crestini, luand in considerare aceste cuvinte se retrageau din lume, paraseau grijile si placerile lumesti si se dedicau rugaciunii. Academicianul Emilian Popescu spunea intr-un interviu dat ziarului Lumina:

“Ca să ajungi la hotărârea de a părăsi lumea, de a vinde tot şi de a pleca într-un loc necunoscut şi de a te lăsa numai în grija lui Dumnezeu însemnează o mare tărie de suflet şi un eroism pe care nu-l putea avea oricine. Deci, este un fel de trăire supremă a învăţăturii Mântuitorului Iisus Hristos, într-un mediu adecvat, departe de societate, pentru că societatea te perturbă în această privinţă”.

Aceasta practica de retragere din lume era prezenta si la iudei inca inainte de venirea lui Hristos in lume! Nazireii și profeții lui Israel erau tot un fel de monahi.

Votul Nazireatului era un fel de fagaduinta facuta lui Dumnezeu la vechii iudei, prin care acestia isi luau angajament moral de a trai o viata de sfintenie, sa nu mai consume bauturi alcoolice, tineau post, se fereau sa nu se atinga de vreun mort (atingerea de mort in Vechiul Testament se considera necuratie trupeasca), cauta sa duca o viata curata si nu isi mai tundeau parul (Numeri 6, 2-6). Cel ce facea acest vot se numea, nazireu. Acest vot tinea un numar de zile de la sapte pana la treizeci de zile, un an sau toata viata si se incheia prin aducerea de daruri sau jerfe la templul din Ierusalim. Atunci nazireul se tundea si parul il punea pe focul de sub jertfa de impacare.

Profeții (proorocii) lui Israel erau închinați Domnului ca semn de pocăință. Unii din ei trăiau în condiții foarte grele, despărțindu-se ei înșiși sau fiind siliți să se despartă de oameni din pricina poverii mesajului pe care îl purtau. Alți prooroci trăiau ca membri ai comunităților, ai unor școli amintite de câteva ori în Scriptură dar despre care s-au făcut multe speculații, dar despre care se știe în realitate foarte puțin. Proorocii dinainte de Avraam, Enoh și Melchisedec, iar dintre profeții evrei în special Ilie și ucenicul acestuia, Elisei sunt importanți pentru tradiția monastică creștină. Cel mai frecvent citat ca "model" al vieții monastice (și în special pustnicești), închinat Domnului este Sfântul Ioan Botezătorul, nazireu și prooroc în același timp. Și Ioan a avut ucenici care stăteau împreună cu el și pe care se presupune că îi învăța să adopte un mod de viață asemănător cu al său.

Despre inceputurile monahismului crestin dl academician Emilian Popescu spune:

„La începuturile sale, monahismul era reprezentat în special de persoane şi grupări independente, care răspundeau unui zel special, prezent la o persoană, la două sau la mai multe. Deci nu intrase ca o instituţie sub autoritatea Bisericii. Trebuie să ţinem cont, totuşi, că la începuturile sale Biserica avea o organizare modestă, mai bine pusă la punct în oraşe. Monahismul eremitic - de la „eremos“, pustiu, retras - s-a dezvoltat în zone pustii, în Egipt, în sudul Palestinei, în Siria, şi după aceea, mai târziu, şi în Asia Mică. În acest context deci apare şi numele celui mai celebru monah creştin, care a întemeiat viaţa eremitică, Sfântul Antonie cel Mare, ce s-a născut pe la anul 250 şi a trăit până în 356. Sfântul Antonie, un eremit, aşadar, a lăsat mulţi ucenici, între care Sfântul Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei. Faptul că episcopul Alexandriei este ucenic al unui eremit, trăitor în pustie, este dovada cea mai limpede despre cât de strânse erau legăturile dintre monahism şi ierarhie, încă de la începuturile secolului al IV-lea” .

Monahismul cunoaste o perioada de inflorire incepand cu secolul IV d. Hr cand imparatul Constantin cel Mare da celebrul edict de la Mediolanum din 313. Pana atunci, Biserica Crestina a trecut prin perioada foarte grea a persecutiilor. Primul care a dezlănţuit persecuţiile a fost împăratul Deciu, în jurul anului 250. Apoi a urmat Valerian, Galerius, Aurelian ş.a.m.d. Persecutiile au incetat, crestinilor li s-au inapoiat averile confiscate, au fost eliberati din inchisori, au fost primiti in functii inalte in stat. Cu toate acestea,  după 313 au mai fost persecuţii dar razlete, în timpul lui Liciniu (308-324) si Iulian Apostatul (361-363). Se spune că la Sinodul I Ecumenic din 325, convocat de împăratul Constantin, erau prezenţi foarte mulţi oameni care trecuseră prin persecuţii; unii aveau un ochi scos, alţii aveau cicatrice în obraz, alţii aveau câte un genunchi anchilozat pentru rănile suferite.

Din secolul IV monahismul devine un alt mod de a trăi mucenicia. Mucenicia presupunea marturisirea credintei in Hristos si indurarerea unor chinuri sau chiar a unei morti crunte. Monahismul presupune marturisirea credintei in Hristos si indurarea unui mod sever de traire prin post aspru, rugaciune indelungata, somn putin, etc.

Sfinții Antonie cel Mare  (250-356) și Pahomie cel Mare (292 - 9 mai 346) au fost întemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, deși primul creștin despre care se știe că a trăit ca monah a fost Sfântul Pavel Tebeul (227-341). Ortodoxia îl consideră și pe Sfântul Vasile cel Mare (330-379) ca fondator al regulilor monahale, urmând și exemplul Părinților Deșertului. Sfântul Benedict de Nursia (n. 480 d.Hr. - d. 543), a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean.

Erau pelerinaje frecvente din Apus la Locurile Sfinte, cu şedere îndelungată în mănăstiri. Exemple avem chiar de la noi, cu Sfântul Ioan Casian (n. circa 360, Dobrogea - d. 435, Marsilia), Sfântul Gherman (715 - 730), care, înainte de a ajunge în Italia, au stat vreme îndelungată alături de părinţii din pustiu.

Curând, monahii au devenit foarte influenţi în societate, chiar si in probleme politice. Mari personalităţi politice se spovedeau la duhovnicii din manastiri si luau sfaturi. Astfel, imparatului Justinian cel Mare (527 - 565) îi făcea mare plăcere să poarte discuţii cu monahii îmbunătăţiţi. El a luat numeroase măsuri pentru îmbunătăţirea vieţii monahale.

Academicianul Emilian Popescu: „În mănăstiri se desfăşura şi o intensă activitate intelectuală şi culturală. Se copiau manuscrise, se difuzau cărţi. Categoric, monahismul a avut un rol foarte important în societatea bizantină. Monahii puteau chiar să răstoarne un împărat dacă se abătea de la dreapta credinţă”.

Astfel, au existat inainte de aparitia tiparului scoli de caligrafie si de copisti la manastiri din Romania precum: Putna, Moldovita, Dragomirna, Cernica, Tismana, Cozia, etc. Ulterior, odata cu aparitia tiparului, mitropolitii vor infiinta tiparnite pe langa manastiri. Astfel, amintim de Manastirile Tuturor Sfintilor (Sf. Antim) din Bucuresti, Sfintii 3 Ierarhi din Iasi, Snagov, Govora, Dealu, Bistrita, Neamt,  etc.

Monahismul are o extindere diferită în ţara noastră şi în lume. Sunt ţări din Europa sărace în monahi în momentul de faţă, iar acest fapt este un semn al crizei spirituale prin care trece Apusul astăzi. În lumea romano-catolică există mănăstiri mari, cum este de pildă Maria Laach, în Germania, o mănăstire de tradiţie gregoriană, splendidă, dar cu foarte puţini călugări. Clădiri imense, biblioteci, dar sunt foarte puţini monahi. La fel şi în Spania. Se remarcă o criză a monahismului care adapă criza spirituală.

La noi in tara cu toate că avem un număr mare de monahi, totusi el este mai mic decat acum zece sau cincisprezece ani. După Revoluţia din 1989, a fost un aflux foarte mare spre mănăstiri. Mulţi s-au dus din pacate fără chemare, s-au dus numai pentru ca să-şi asigure ziua de mâine. Dintre acestia foarte mulţi au renuntat la viata monahala intorcandu-se in lume.

În lumea ortodoxa, marile centre monastice precum Muntele Athos și Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt) cunosc astăzi o renaștere, atât din punctul de vedere al numărului de monahi care vin aici, cât și al vieții duhovnicești. Pelerinii sunt din ce în ce mai numeroși, iar reconstrucția mai multora din vechile centre monahale avansează rapid.

Bibliografie:

1.       https://ro.orthodoxwiki.org/Monahism

2.       http://ziarullumina.ro/cum-cand-si-de-ce-a-aparut-monahismul--49360.html

3.       http://paginadefolos.blogspot.ro/2015/05/votul-nazireatului.html

Textul de mai sus il puteti descarca de aici:

WORD monahismul-clasa-a-9a

PDF monahismul-clasa-a-9a

Schita tablei:

WORD monahismul-schita-tablei

PDF monahismul-schita-tablei

Recomandari:

Istoria credintelor si ideilor religioase vol. 1 De la epoca de piatra la misterele - Mircea Eliade

Carti interesante despre monahism gasiti aici.

Read more »

Posted in: Clasa a 9 a,Monahismul - forma a spiritualitatii crestine,Prof. Iordachescu Constantin,Spiritualitate şi viaţă creştină Clasa a 9 a

Profesor Carolina Chiriac

Ma numesc Carolina Chiriac, profesor de religie ortodoxa la Scoala Gimnaziala Movilita si Scoala Gimnaziala Racoasa  judetul Vrancea. Sunt casatorita si am 3 copilasi : Antonia Filoteea  4 ani, Filip-Sebastian  3 ani si Maria-Sofia 7 luni :)

Educatie si formare :

2016 - inscrisa la Examenul de Definitivat

          -noiembrie - prezent   Curs de formare profesionala : Managementul educational

2015 - Curs de formare profesionala - Predarea temelor interdisciplinare la Religie ortodoxă – ciclul gimnazial si liceal si Ghidul profesorului debutant.

2011 - Certificat de absolvire eliberat de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic - Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei - Bucuresti

2009 - 2011 - Master - Grupuri de risc si servicii sociale de suport - Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Bucuresti

2006 - 2009 - Facultatea de Teologie Ortodoxa „ Patriarhul Justinian ” din  Bucuresti  

2001 - 2006 - Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf Filofteia ”(Manastirea Pasarea)  - Branesti , jud. Ilfov

Experienta Profesionala

2015-Prezent Profesor  Scoala Gimnaziala Movilita si Scoala Gimnaziala Racoasa  judetul Vrancea

2010 - 2012 - Profesor la Scoala Spectrum Bucuresti

2008- 2010  - Broker in asigurari la Pintilie Broker de Asigurare

Contact :

email : carolina_chiriac@yahoo.com

facebook : https://www.facebook.com/micuta.rolly

Read more »

Posted in: Autori,CV-uri online,Profesor Carolina Chiriac